duminică, 21 decembrie 2008

12-12-2008 Povestea noastra



Ne ştim de`o viaţa...practic...ne`am petrecut copilăria împreună. Dar, înainte ta a fost surioara ta...dar după ce ai apărut tu s-a schimbat totul.Eram toate 3 dar tot timpu m`am înţeles mai bine cu tine decât cu ea.
Eram de nedespărţit. Toate vacanţele le petreceam împreună la bunici...făceam numai prostii şi ne distram de minune amândouă.Bunicul zicea...``Iar v`aţi întâlnit şi faceţi numai prostii amândouă...mâine dimineaţă cu primul autobuz acasă la voi amândouă!!``. Şi noi ne amuzam pe chestia asta.
Pur şi simplu eram ca două surioare...ne spuneam totul, de la chestii banale până la lucruri serioase.
Anii au trecut dar noi tot la fel de bine ne înţelegeam...acum eram mai mari şi aveam mult mai multe lucruri să ne spunem. Nu ne întâlneam prea des dar când ne întâlneam nu ne ajungeau orele să ne povestim una la alta ce am făcut, ce ni s-a mai întâmplat...Acum suntem domnişoare amândouă şi ne înţelegem la fel, sau poate mai bine. Nu ştiu de ce, dar relaţia noastră a fost foarte strânsă din totdeauna...probabil că ne asemănăm destul de mult, în prea multe chestii...
Acum sunt departe de tine...:(....
6 iulie 2006...am plecat definitiv din ţara mea...şi am lasat o mare parte din cei dragi mie acolo[:-<]
Când ne`am luat la revedere nu am putut să mă abţin să nu plâng...şi tu la fel...ştiu că ţi`am lăsat un gol în inimă...şi mie mi se întâmplă acelaşi lucru. Chiar dacă nu ne vedeam foarte des in ultima vreme...ştiam că eşti acolo...la 4 km de mine şi că oricând pot să vin la tine să te văd, să vorbim...
Mi`a fost foarte greu. Primul an practic nu am vorbit aproape deloc una cu alta...relaţia noastră s-a mai răcit.
In august 2007 am venit acasă...ne`am reîntâlnit. A fost...un sentiment inexplicabil...abia aşteptam să te văd, aveam atâtea să`ţi spun...Ne`am înţeles foarte bine...dacă nu erai tu la mine eram eu la tine sau dacă un, vorbeam la telefon. Veneam şi dormeam la tine şi ne pierdeam nopţile vorbind, povestind, râzând...Trecuse un an în care nu ne`am văzut niciodată...şi până atunci nu se mai întâmplase asta pentru că ne vedeam sau măcar ştiam că suntem aproape una de alta.
Vara aceea ne`a apropiat iar...a fost prea scurtă într`adevăr...dar am trăit`o la maxim. Pur si simplu ne`am distrat...senzaţii tari...experimente noi[stim noi...] Şi cât am stat la bunici...doar 3 zile...am făcut numai prostii amândouă[ca de obicei...] A fost cea mai tare vară din viaţa mea! Bine zis...a fost...pentru că pe 29 august am plecat...iar a trebuit să ne desparţim...a fost foarte greu, cel puţin pentru mine. De atunci a trecut un an trei luni, două săptămâni şi o zi...deoarece, din păcate, anul ăsta nu am putut veni acasă...:((... E bine că măcar vorbim pe mess des...şi putem să ne şi vedem... Oricum îmi e foarte dor de tine. Tu ai fost surioara aia pe care mi`am dorit`o muuuult şi ţin enooorm de mult la tine. Ai fost mereu acolo...când am nevoie să ma descarc cuiva îţi spun tot ţie pentru că am foarte mare încredere în tine...mi`ai fost alături la bine şi la rau...nu am nimic ce`ţi reproşa...iartă`mă dacă ţi`am greşit vreodată...probabil uneori sunt plictisitoare cu un "anumit subiect" dar nu spui asta niciodată… Avem atâtea amintiri împreună pe care nu o să le uit niciodată! Eşti una din persoanele cele mai importante din viaţa mea. Chiar dacă mai am de zăcut aici mulţi ani de acum înainte...sper că relaţia noastră să nu se răcească...să fim în continuare acele "doua copchile debile de nedespărtit" cum am fost întotdeauna. Ţin foarte mult la tine, ştii asta. Ştii că oricând poţi să`mi zici orice...tot timpul o să fiu alături de tine şi o să te susţin în orice...pentru că şi tu mă suporţi pe mine aşa cum sunt...şi îţi mulţumesc:*:X>:D<

vineri, 5 decembrie 2008

Thoughts

Vin sărbătorile...câţi dintre noi mai cred in Moş Crăciun?foarte puţini... eu aş vrea să mai pot să cred în Moş Crăciun....adică, ţin minte că era atât de fain când nici măcar nu mă clinteam de lângă brad şi tot repetam colindele şi poeziile ca să i le spun moşului...şi chiar mă gândeam într-o zi...ce copil tâmp trebuia să fiu să cred asta....că doar tata se imbrăca in Moşu`...dar nu-mi dădeam seama, şi era atât de fain... Ţin minte că în preajma Crăciunului făceam toate faptele bune posibile, mâncam tot ce îmi punea mama în farfurie chiar dacă nu imi plăcea, de frica spiriduşilor care "mă urmăreau la geam să-i spună moşului ce fac eu"...nici măcar nu mai băteam baietii la gradiniţă şi ascultam de bunica cum n-o mai făcusem până atunci....Eh vremuri...vremuri de mult uitate...puse într-o cutie cu naftalină la păstrare...


Tu mai vrei să crezi in Moşu`?


miercuri, 26 noiembrie 2008

Colecţie de timp


De la o vreme mi se pare că timpul trece mult prea repede. Ziua parcă nu mai
are 24 de ore ci maxim 16. Poate că Pământul a început să se învârtă mai repede fără să ne dam noi seama şi de aceea ziua s-a scurtat...sau poate că mi se pare mie.
Dar sunt absolut sigură că între ora 12.14 de ieri si 12.14 cât arată ceasul în momentul ăsta nu au trecut 24 de ore ci maxim 16.
Am nevoie de mai mult timp. Cum timpul pe care îl pierd aiurea nu poate fi
micşorat pentru că am mare nevoie de el, trebuie să sacrific timpul pe care îl rezerv altor activităţi. Lucru care este imposibil pentru că sunt activităţi indispensabile cărora trebuie să le acord o parte din timpul meu.
În concluzie am o problemă : VREAU MAI MULT TIMP!
Aş putea să iau din timpul televiziunilor. Pentru că 24 de ore din 24 la
televizor dau numai prostii. Aş putea să iau din timpul lor şi in felul ăsta aş salva lumea de la incultură.
Dacă stai să te gândeşti la ceea ce faci într-o zi, ai fi şocat de cât de mult timp îl pierzi degeaba, fără să faci nimic bun pentru tine sau pentru cei din jurul tău.
La bătrâneţe o să ne pl
ângem cu toţii că suntem bătrâni şi nu mai avem timp, însă acum, când dispunem de acest timp, îl irosim. Probabil că asta este una din marile ironii pe care divinitatea i le-a făcut omului.Aceea de a avea timp atunci când n-are minte şi de avea minte atunci când nu mai are timp. Bineînţeles că sunt si excepţii. Întotdeauna sunt.

Problema mea e aceea că dacă încă de acum nu mai am timp, atunci ce o să fac la bătrâneţe? (presupunând desigur că sfârşitul lumii nu va veni in 2012 aşa cum se presupune).



...nu aveti nişte timp in plus?